Prima zi este mereu proastă. Cam asta-i ideea cu care rămâi la finalul primului episod din Rookie Blue. Un film despre începutul în meseria de poliţist a 5 tineri, proaspăt absolvenţi. Andy McNally, rolul principal, spune că cei cinci au învăţat la academie să tragă cu arma, să lovească şi să conducă maşini rapide. Însă normal că lucrurile nu merg cum ar trebui (asemănarea cu Grey’s Anatomy, despre care se tot vorbeşte, merge şi în această direcţie).

Noii veniţi sunt puşi în situaţii dificile în care trebuie să ia decizii şi în care, uneori, trebuie chiar să se opună sistemului, şefului, practicii obişnute etc. Nu o să încerc să scot mai mult decât e cazul din acest serial. În fond, este uşor şi atrage prin subiectul deloc inovator, dar mereu de interes (culisele unei meserii periculoase) pentru public. Personajele beneficiază totuşi de replici bine scrise, iar coloana sonoră ar merita, pe alocuri, îmbunătăţiri.

Ce cred însă că e interesant de discutat este apetenţa americanilor pentru astfel de subiecte. Deşi moda începe să apară şi la noi în ţară (vezi “Moartea Domnului Lăzărescu”, sau, mult mai clar, „La urgenţă”), cred, totuşi, că acest gen de seriale o să rămână specific (cel puţin din punct de vedere al producţiei) american. Logica acestei apartenenţe este una relativ clară. Vorbim de continentul născut prin opoziţia şi ridicare unor lideri împotriva unui sistem de guvernământ (britanic). Mitul eroului civilizator, care se opune sistemului din care face parte, care ajunge într-in loc sălbatic şi reaşează ordinea în lucruri, este unul ominprezent în orice poveste cu happy-end american. Fie că vorbim de Rocky sau chiar Figth Club (unde, dincolo de aparenţe, ordinea nu este una impusă prin violenţă, ci prin doctrină), americanul preferă să-şi revadă istoria naşterii ţării şi eternul mit al eroului absolut, ecranizate în tot felul de producţii. E vorba de acelaşi american, desigur, care e criticat de comicul George Carlin pentru că înghite orice informaţie fără să-şi pună întrebări sau de Nick Naylor (Aaron Eckhart) în “Thank you for smoking”, pentru că nu pune la îndoială autoritatea. Contradicţia nu e, totuşi, într-atât de mare: oamenilor (încă) le place să vadă personaje extraordinare, cu puteri pe care le proiectează asupra lor, întinşi în fotoliul comod.

Dacă se pleacă de la ideea mitului eroului civilizator care stă la baza acestui serial, am toate motivele să cred că Rookie Blue e un serial care ar prinde la fel de bine în orice stat al lumii. Foarte  probabil o să satisfacă cu succes nevoia permanentă de poveşti şi mituri a cosumatorului de vieţi proiectate pe ecran.

Mulţumesc Sărutări de cinema pentru minunata leapsă