Un sfert de fericire sau înfrângerea fără înfrângere

Nu sunt nici pe departe un fan înrăit al Rapidului şi nici pe departe un fan al fotbalului de astăzi.

Dar dragostea mea pentru echipa alb-vişinie a avut momentele ei de glorie. Unul dintre ele a fost plin, dar doar într-un sfert. Într-un sfert de finală a Cupei UEFA, pe atunci.

După Hertha, Hamburger, plimbarea lui Lucescu prin ploaie, dialogul Buga-Niculae de pe teren şi încrederea şi emoţiile puse în mâinile unui Lucescu mai tânăr, a urmat înfrângerea fără înfrângere. Poate este singurul moment de care îmi aduc aminte cu mândrie atunci când mă gândesc la echipele noastre de club: Olăroiu şi Lucescu, golul lui Bănel, cadoul lui Carlos şi speranţa lui Moldovan, barele subţiri cât o înfrângere după două rezultate de egalitate.

De atunci, oricât de dezamăgitoare ar fi evoluţia rapidiştilor sau oricât de slabă ar fi prestaţia lui Răzvan la alte echipe, respect alb-vişiniul şi uneori îl iubesc. “Rapid, Rapid, luptă dacă ne iubeşti…”

sursă foto

Da, vreau sa particip la #bwinderby2: Steaua 2.0 vs Rapid 2.0“, un meci între suporteri rapidişti şi stelişti, alături de două legende ale acestei clasice înfuntări: Helmuth Duckadam şi Rică Răducanu.