L-am cunoscut pe Alexandru Crişan ca pe una dintre lucrările lui: privindu-l.

Din  primul moment în care am intrat în Readers Cafe l-am văzut la o masă, explicând şi indicând cu mişcări ale capului câte o lucrare.

Alura lui Alexandru Crişan este cea a unui fost artist rebel care şi-a păstrat privirea liberă. Cu ea te depistează în mulţimea privitorilor şi îţi explică în câteva minute povestea unei galerii întregi.

Aşa că l-am rugat să îmi dea mai multe detalii despre expoziţia „P.4001” (numele vine de la Pelikan, cerneala copilăriei – cea care a fost folosită la realizarea lucrărilor).

Ca să înțeleagă și cei care ne citesc, care-i ineditul lucrărilor expuse de tine la Readers Cafe?

Nu cred în ideea lucrurilor noi, inedite, deoarece majoritatea s-au realizat până acum.

Dar despre o formă de reprezentare personală specifică autorului cred că se poate discuta… Amprenta autorului, de cele mai multe ori o discuţie controversată, derivă din procedeul tehnic de reprezentare. În cazul meu, al lucrărilor prezentate în P.4001, este mai mult o preferinţă de moment legată de tehnica respectivă.

Liliana Ghițău de la Readers Cafe spune că sunt rare cazurile când nu expui în mediul virtual și alegi să-ți înrămezi lucrările și să le scoți în lume. Asta e comoditate sau ai argumente solide pentru expozițiile virtuale?

Prefer să lucrez, iar nevoia de feedback de cele mai multe ori apare la un pahar de vin cu prietenii sau la o întâlnire precum cea din Readers…

Galeriile online în general transmit un feedback puternic, oarecum simplificat, imparţial şi asta mai ales prin interacţiunea cu lucrările şi nu prin cunoaşterea autorului.

Numărul mare de vizualizări online nu poate fi comparat cu prezenţa fizică într-o galerie de artă. Exista şi o notă impersonală prin care fiecare persoană care interacţioneaza cu lucrările îşi poate exprima opiniile liber, fără constrângeri. 

Îmi explicai la vernisaj că lucrările expuse într-o galerie se privesc de la o anumită distanță pentru a surprinde ansamblul și mesajul lucrării. Când mediul este online cum facem? Exista vreo tehnică?

Nu de puţine ori am auzit comentarii referitoare la dimensiunea unor lucrări, şi aici mă refer la cele în format pătrat cu latura de 20 cm. Nu întotdeauna dimensiunea primează… dar pentru cei care consideră acest lucru este important sau pur şi simplu doresc să vadă detaliile la o altă scară există disponibilă şi varianta printată Fine-Art, în ediţie limitată semnată de autor.

În mediul online lucrurile sunt simplificate deoarece tehnica actuală permite vizualizarea unei lucrări în diferite formate. Este recomandată totuşi interacţiunea directă cu lucrarea. Este motivul care ne face sa mergem la Louvre când ajungem la Paris şi nu să îl vizităm online. 

Ai multe nuduri printre lucrările expuse. Asta e secretul pentru public numeros? Cât e amor al artei și cât e voyeurism la cei care vin să îți vadă lucrările?

Sper că există o doză de voyeurism printre cei care vin să vadă lucrările. Există un prag tematic când arta ar trebui să provoace stări şi să inspire. Nu cred că oamenii iubesc un nud doar pentru că e bine reprezentat, cum nu cred nici în atragerea publicului prin astfel de reprezentări. Nudurile rămân o transpunere a unei stări într-un anumit moment şi pot să placă sau nu.

Și fiindcă te întrebam de online mai sus: cum te promovezi în mediul ăsta?

Sunt prezent în mai multe galerii online. Majoritatea dintre ele sunt comunităţi care promovează diferite forme de manifestare artistică. Preferate rămân în momentul de faţă saatchionline şi artlimited; asta nu înseamnă că nu vei gasi portofoliul de fotografie spre exemplu şi pe galerii precum deviantart, fotoblur, 500px, etc.