Category: campanii

Cum să mă bărbieresc

De fiecare dată când află că merg pe la câte-un eveniment, mama mă sună şi îmi spune să mă bărbieresc. A doua zi vede pozele pe Facebook şi mă ceartă.

Aşa că prietena Nico de la BORŢUN•OLTEANU s-a gândit să îi facă un cadou mamei mele. Şi vouă: Dacă v-am supărat vreodată, dacă vă enervam în liceu, dacă nu-mi suportaţi faţa sau, pur şi simplu, dacă vă place să faceţi experimente şi nu aveţi un cobai, acum aveţi ocazia să vă răzbunaţi definitiv.

Voi alegeţi cum mă bărbieresc, iar Gillette îmi dă ustensila (cu ocazia asta testez Fusion Proglide Power):

Iată cum va arăta faţa mea în funcţie de votul vostru:

Votarea se încheie miercurea viitoare, 29 februarie, la ora 9.00.

Zonga se lansează în aprilie

În aprilie se va lansa Zonga, un serviciu românesc de streaming de muzică. Mai simplu spus, vei putea asculta cel mai mare volum de muzică online sau,  în schimbul unei sume de 3-5 euro/ lună, şi offline (pe telefon, de exemplu).

În varianta Beta, restrânse pentru un număr de 500 de oameni, site-ul şi aplicaţia Zonga s-au lansat deja. După cum declară Sergiu Biriş, “corcodil şef la Trilulilu”, serviciul este în stadiu în care colectează feed-back şi se îmbunătăţeşte.

Câteva date interesante despre Zonga:

Muzica vine dintr-un parteneriat cu toate cele 4 mari case de discuri (Universal Music, Sony Music, Warner Music, EMI) – premieră naţională;

La finalul anului se aşteaptă 150.000 de înscrişi (câţi dintre ei vor plăti abonamentul lunar de 3-5 euro rămâne de văzut);

În momentul lansării pe site vor exista 1,5 milioane de melodii;

Datorită interconectării cu Facebook, Youtube şi Trilulilu, îţi vei putea urmări prietenii, inclusiv ce ascultă ei;

Dacă eşti interesat să primeşti o invitaţie şi să experimentezi serviciul înaintea celorlalţi, dă-mi un semn aici sau pe mail (am 3 invitaţii disponibile);

Varianta Beta s-a lansat în cadrul unei petreceri foarte reuşite, care a făcut buzz serios în social media: ziuaz. Problema e că până în aprilie apele o să se liniştească şi investiţia în promovare trebuie să înceapă de la (aproape) 0.

Întrebarea de 100 de puncte: În aprilie o să avem petrecere #ziuazonga ?

Găsiţi Zonga pe: sitefacebook şi twitter.

Men sana in corpore fresh

Sportul e brăţară de aur.

Cine sapă groapa altuia, face febră musculară. Nu era nici aşa.

Gata! Ştiu: Cine fură azi un ou, se antrenează pentr-un bou. Nu. E mult mai simplu:

Faceţi sport, fraţilor!

Alergaţi de plăcere, ca bezmeticii, puneţi-vă oasele alea amorţite în mişcare, trageţi de articulaţii până vă iau toate fierbinţelele. Umblaţi, alergaţi după o minge până vă iau foc tălpile şi vă curge transpiraţia ca Niagara.

Faceţi sport, fraţilor!

Lăsaţi-l naibii de serviciu şi evadaţi din birouri. Rupeţi pământul sub voi, pedalaţi până vă ies ochii din orbite, daţi-vă suflul pentru mişcare. Transpiraţi, fraţilor, transpiraţi!

Aşa cum am făcut eu azi, de abia îmi târâi leşu’ obosit prin casă. Da, pe frigu ăsta, am jucat două ore de fotbal. DOUĂ ORE. Şi e bine tare.

Momentul sponsorului:

Invitaţia la fotbal a venit de la Head&Shoulders care, cu ajutorul lui Dani Coman, a lansat echipa FC Freshness. Ia uite-i ce bine le şade în prosoape (momentul fetelor, normal):

Vă rog mult

Familia Cănuță locuiește în satul Fundulea, la 35 dekilometri de capitala României. De fapt, cei doi adulți și cei șase copii stau la marginea satului, pe un câmp. Dorm și se încălzesc într-o cameră de 6 metri pătrați, din chirpici.

Sentimentul pe care îl avem când coborâm din Fordul încăpător și ne trezim în fața casei este că tot tabloul ăsta e ireal. Am impresia că am fost aruncat dintr-un elicopter și m-am rătăcit între două lumi. Fac cunoștință cu tatăl și mă uit ca prostu’. Imaginile unei sărăcii pe care nu am mai cunoscut-o vreodată dau năvală în toate simțurile. Cum au greșit oamenii ăștia, cum să trăiești aici? Știu că am venit să îi cunosc, să aflu mai multe despre cazul lor disperat, dar eu tac și mă holbez.

Mă simt ca în fața unui bolnav căruia ar trebui să îi zâmbesc, să îi redau speranța, dar un instinct carnivor mă face să privesc cu nesaț tabloul bolii incurabile. Doar că, la fel ca bolnavul, și copiii familiei Cănuță zâmbesc. Nu de complezență, ci larg și molipsitor. Intrăm în casă și Oana scoate un cadou pentru cei mici. O cutie cu bomboane care, învârtită, se transformă într-o cutie muzicală cu colinde.

Pe fundalul ăsta încep să vorbesc cu Flori, cel mai mare dintre copii. Îmi explică senin cum dorm câte 3-4 în pat, cât de bine învață cel mic sau cum un șobolan a mușcat-o pe Andreea în somn și ea nu a plâns niciun pic. Și iarăși senzația de vertij pe care am avut-o la sosirea în fața casei.

De 14 ani, pentru niște oameni buni, viața și normalul înseamnă niște condiții pe care eu nu le pot înțelege. Creierul meu nu poate procesa cum oamenii ăștia nu au toaletă nici măcar în curte, cum lecțiile se fac la lumina lumânării și cum pot să se audă atât de multe râsete dintr-o cameră atât de mică.

Nu pot să îmi revin complet după vizita de ieri, pur și simplu nu găsesc o logică de care să mă sprijin. Așa că închei cu o rugăminte cât se poate de personală. Dați-ne șansa să facem, alături de Habitat, o casă pentru oamenii ăștia. Vă rog să (mă) ajutați. E simplu și nu e un efort deloc mare. Un sms la 859 și dați 2 euro. Vă rog mult.

Începe construim II

Acum câteva luni mergeam împreună cu 30 de bloggeri şi construiam, alături de ceilalţi voluntari, case pentru familii nevoiaşe din Bălţeşti. S-au învăţat şi s-au scris multe despre ziua bloggerilor la BigBuild 2011, proiect Habitat for Humanity.

Azi nebunia reîncepe. Şi începe aşa cum porneşte la drum orice proiect bine pus la punct, cu strângerea de fonduri. În primăvară vom construi 3 case, dar ca să ajungem acolo trebuie să strângem bani.

Dacă acum două luni aţi văzut hastagul #construim pe twitter şi aţi fost impresionaţi sau dacă v-au emoţionat pozele de pe şantier, dacă tot proiectul ăsta a avut şi cea mai mică influenţă asupra voastră, faceţi un gest simplu: sms la 859. Atât, şi doi euro se duc către construcţia de case.

Veţi spune că nu sunt situaţii critice, că sunt alte cazuri mai grave. Familia Moacă din Giurgiu, una dintre cele trei vizate de proiect: Au plecat departe pentru a se realiza şi atunci când credeau că au reuşit, totul s-a prăbuşit peste ei, odată cu îmbolnăvirea mezinului familiei. Acum s-au întors în România pentru a o lua de la capăt, dar tot ceea ce mai au e o ambiţie de nestăvilit de a readuce siguranţa zilei de mâine pentru ei şi copii lor.

2 euro printr-un sms la 859. 

Mulţumesc bloggerilor care se alătură şi de data asta cauzei. Suntem tot mai mulţi şi mai convinşi că putem schimba ceva concret: patru pereţi, un acoperiş şi atmosfera de cămin în jurul unei familii care nu stă cu mâinile în sân pentru toate astea. Se munceşte cot la cot cu voluntarii şi se plăteşte, după puteri, pentru casa ridicată.

O să revin cu un post despre bloggerii implicaţi de data asta în proiect. Suntem mulţi şi dornici să #construim.

Later edit: abia ce m-am întors de la una dintre familiile pentru care vom construi în primăvară. Nu vă puteți imagina, dar promit că o să vă povestesc cum a fost. Vă rog să trimiteți un sms la 859. Doar doi euro, atât.

Cum vorbeşte mama unui copil

Bibi e foarte mic şi trebuie să facă urgent un transplant de măduvă. Există şanse, există şi un donator în Israel. Mai trebuie doar nişte bănuţi. 2 euro pe care îi dai trimiţând un sms la 848. Atât şi copilul ăsta poate trăi.

Mai jos poţi citi ce scrie mama lui Bibi pe blogul Simonei Tache. E mult mai mult decât aş putea spune eu vreodată, cumva:

“Ştiu că mai sunt destine ca ale noastre şi din păcate sistemul medical din România ne aduce aminte de acest lucru de fiecare dată: pentru că deşi dosarul medical al fiului meu la criteriul Estimarea riscului vital legal de evoluţia bolii – are 10 puncte din 10- şi e calificat cu RISC MAJOR şi deşi dosarul e depus din luna mai 2011, nimeni nu ne-a răspuns. Ce ar trebui să fac eu ca mamă? Să stau acasă şi să îmi las puiul să se stinga, doar pentru că sistemul e indiferent sau că spitalele din România nu îl pot ajuta?

Nu, nu voi face asta. Pentru că sunt mama lui Bibi. Şi pentru zâmbetul lui trăiesc.”

sms la 848

O invitație de nerefuzat

Oricât am fi de hateri, urâcioși sau cool, de Crăciun avem nevoie de o porție de îmbrățișări cu forța sau chiar lacrimi stoarse cu pumnul.

Deci, pentru ăia lacrimogeni sau cei cu mușchi pe suflet, am o invitație de nerefuzat: de pe 6 pe 13 decembrie (după ora 17.00), la studioul din strada Săgeții 6, se fac cărți poștale cu tine și cei dragi. Cristian Șuțu împreună cu Radu Bădoiu (Foto Union) au pregătit proiectul ”Portret de familie”: oricine poate merge cu cei dragi pentru o sesiune foto într-un decor superb de Crăciun.

Datorită colaborării cu XEROX (care lansează cu ocazia asta ultimul model de imprimantă profesională), vei putea lua fotografiile imprimate pe o carte poștală de oferit prietenilor. Recomand din tot sufletul meu de Grinch să mergeți la studio, să faceți poze superbe și să vă bucurați de atmosfera de Crăciun de acolo. O să fiți alintați cu ceai, cafea și băuturi de la Pepsi, celălalt partener al evenimentului.

Recunosc: sunt fripturist!

De fapt, cred că sunt mai degrabă grătaragist. Păi cum să nu te faci blogger când știi că la un moment dat în viața ta, vei ajunge să muști din rațe, găini fragede și mușchiuleț încordat de porc? Toate aranjate cuminte pe grătarul nobil acompaniat de campionii mondiali la barbecue. Don Caruso și Don Marco au răsfățat sâmbătă gurile celor peste 100 de pofticioși respectând tema celei de-a doua ediţii Grill Champions Tour: winter grilling. Dar astea sunt detalii neinteresante.

Amănuntele interesante (găsiți multe și pe site-ul plin de bunătățivin abia acum: sâmbătă am savurat steak cu ciabatta şi condimente pentru barbecue Don Marco’s, rulouri de carne tocată şi brânză cu mucegai, învelite în bacon, ardei iuţi cu carne de pui şi carne tocată, ciuperci umplute cu branză cu mucegai Edelpilz, muşchi de porc cu condimente pentru barbecue Don Marco’s, învelit în șuncă.

Și poate lista ar fi continuat dacă stomacul meu, trădătorul, lașul, nu ar fi spus STOP. În zadar au fost rugămințile mele fierbinți să mai facă un pic de loc, ca să mai ciupesc din aripioarele apetisante de pui. Așa că am cuprins încă o dată cu privirea lăcrimândă parada minunățiilor de pe grătar către masă și apoi, inevitabil, în gurile gurmanzilor. Și am plecat cu inima îndoită și stomacul plin.

Mulțumesc fetelor de la BORŢUN•OLTEANU și rămân dator. Probabil chiar rămân dator fiindcă nu îmi imaginez că le voi chema vreodată pe toate la un grătar în curte :D

Să ne imaginăm că faci un accident…

Da, știu, nu este cel mai plăcut exercițiu de imaginație. Te-ai bușit cu unu, ți-au zburat prin aer ceva bucăți de mașină și, normal, zburlitul iese din mașină și face gât. Tu, la fel de normal, ieși din tăblărie și țipi ca apucatu. Cum dovedești că ai mers regulamentar și că ochelaristul ți-a tăiat calea? Păi având ceva filmat, normal.

Când m-a invitat Ioana la un eveniment pentru promovarea unei camere de filmat pentru mașină, mai că n-aș fi mers. Pe bune, cât de inutil poate să fie un astfel de aparat? Fiindcă invitația venea din partea ei și pentru felul fain în care a fost gândit evenimentul (cursă de carturi între bloggeri, cu astfel de camere montate pe bord) am zis da.

Ei bine, iată ce am aflat despre aparatul cu ochi pentru trafic. Cu alte cuvinte, de ce e bun un aparat digital mobil de înregistrat?

1. Prestigio RoadRunner HD1 poate reda orice detaliu cu maximă claritate (permite o înregistrare HD 720P la o rezoluție de 1280 x 720 și 30 cadre pe secundă), deci prinde toate amănuntele;

2. Poate  înregistra pe card SD cu o capacitate de până la 32GB și este capabil să stocheze până la 6 ore de filmare. De asemenea, vine cu o baterie Li-Ion ce poate fi reîncărcată sau cu un încărcător pentru mașină DV de 5V,  așadar e ok la drum lung;

3. Unghiul de filmare este de 120 de grade, deci poate surprinde tot ce se întâmplă în față și laterale.

Așadar, urcăm în mașină, dăm drumu la un astfel de aparat și stăm liniștiți. Nu o să trebuiască să ne dăm asigurarea când nu suntem vinovați și vom putea dovedi cine nu a dat prioritate cui.

PS: Cursa cu karturile a fost genială. Am condus pe ploaie, cu derapaje mai mult sau mai puțin controlate și drifturi cu țipete. Dacă vreți să vedeți cum se simte să alergi cu 30 km/oră pe nocturnă și ploaie, vedeți video fain la Răzvan și în pozele de mai jos. La Pandutzu puteți vedea și primul film făcut cu RoadRunner-ul.

Mulțumim lui Cătălin Gerogescu pentru răbdarea de a fotografia niște amatori patinând cu karturile pe pistă!

Cum l-am cunoscut pe Sarkozy junior

E a n-a oară când sunt surprins având preconcepţii. Şi e a tot a n-a oară când ele dispar la întâlnirea cu respectivul fenomen sau om.

Eu nu sunt neaparat genul Fratelli. Ies rar prin cluburi, nu suport fumul de ţigară şi îmi place prea mult să vorbesc ca să suport muzica tare. Cu toate astea, am acceptat invitaţia de a merge să-l cunosc şi să-l ascult mixând pe Dj Mosey, fiul preşedintelui Sarcozy. Recunosc: Şi ca să gust lichiorul creat în Valea Loire din ingrediente naturale (zmeură  neagră şi mure, vanilie de Madagascar, coajă de citrice marocane, miere,) şi cu gust tare apreciat de domnişoarele cu gust: Chambord (sponsorul evenimentului)

Băiatul ăsta de aproximativ 24 de ani este foarte fain. Imediat ce a ajuns în club, am primit confirmarea de la staff-ul lui şi am intrat în “backstage” pentru a-i pune câteva întrebări. Alături de Carmen şi o jurnalistă, am cunoscut un tip politicos, deştept şi cu nişte reacţii foarte naturale şi plăcute.

Aveam pregătite câteva întrebări legate de prezenţa lui în social media, dar când l-am văzut, am renunţat, convins că nu ştie să-mi răspundă. Şi băiatul blond, abia ieşit parcă din adolescenţă mi-a demontat şi părerea asta. Foarte plăcut surprins că am dat like paginii lui de Facebook, mi-a explicat că e recent creată. Dar, a adăugat Mosey, deja a lansat, exclusiv pentru fanii paginii, un mix de house, hip-hop şi soul.

Pe scurt, Dj Mosey, fiul preşedintelui Franţei, Pierre Sarkozy sau cum vreţi să-i spuneţi, mi-a dovedit că eu sunt ăla fraier dintre noi doi şi că normalitatea, bunul simţ nu sunt calităţi care ţin de club, ţară sau os prezidenţial :)


La ce ai da stop, rewind, play?

Imaginează-ţi că ai o telecomandă care poate controla tot ce se întâmplă zi de zi, în realitate. La ce moment din viaţa ta ai derula şi l-ai pune pe repeat? Unde ai da fast forward sau ce ai pune pe pause să admiri zile în şir?

Mi-a venit ideea de la un concurs pe care îl propun cei de la Blogoree: pentru a participa la un training trebuie să observi tehnologia IPTV de la Romtelecom şi avantajele ei.

Genul de televiziune interactivă propusă e unul care apropie televizorul de Internet. Consumatorul devine aproape generator de conţinut prin faptul că poate produce modificări, poate mixa şi filtra informaţia transmisă după bunul plac.

Una dintre funcţiile geniale ale acestei tehnologii, şi cea care mi-a dat ideea din titlu, este “Opreşte şi revino“. Mai exact, poţi opri orice emisiune şi reporni când doreşti. În plus, poţi derula înainte sau înapoi conţinutul tv înregistrat.

Aşadar, dacă ai avea posibilitatea să faci toate astea şi în viaţa de zi cu zi, la ce moment din viaţă ai derula, ce ai pune pe repeat sau ce ai fast forwarda?

Romtelecom a fost prima companie care a adus tehnologia televiziunii prin Internet în România şi a fost urmată de RDS&RCS la începutul anului acestuia (doar la nivel de experiment).

sursă imagine

O săptămână de laser, frate!

Gata. S-a dus una dintre cele mai active şi dinamice săptămâni din ultima perioadă. Am fost primul blogger care a avut freepass-ul de laser tag pentru şapte zile (permisul e chiar bannerul din dreapta) şi a venit timpul să îl dau mai departe.

Ce s-a întâmplat în perioada asta:

  1. Am lansat hastagul #laserfrate;
  2. Am avut 6 bloggeri invitaţi la partide de laser tag (Claudiu Ciobanu, Lavinia Biberi, Oana Brătilă, David Pripas, Carmen Albişteanu, Ionuţ Bunescu);
  3. Mi-am vindecat o răceală serioasă (pe bune, e un remediu genial împotriva răcelii);
  4. Am învăţat să nu merg sâmbăta la LaserMaxx-ul de la City Mall – mult prea multe rezervări şi cei de acolo, cel puţin când am fost noi, nu făceau faţă. În plus, zeci de copii. Mie, sincer, mi s-au părut sute :D
  5. Mi-am făcut prieteni la LaserMaxx-ul de la City Mall (ieri m-a sunat Vlad să mă roage să îi aduc nişte ciocolată din oraş);
  6. Am organizat confruntarea sexelor (Brătilă, Biberi, Albişteanu, Pripas, Bunescu şi subsemnatul) – normal că au câştigat băieţii;
  7. În urma meciului dintre bloggeri şi bloggeriţe am ales posesorul permisului pentru următoarea săptămână: David Pripas, pentru că a avut cel mai bun punctaj în meciul decisiv, după cum arată şi fotografia:

 

Observaţi cine e al doilea, da? După aia m-a bătut Bunescu de nu mai ştiam pe unde să ies la finalul jocului.

Felicitări, Pripas! Suntem cu ochii pe tine :)

Pe cei de la LaserMaxx îi puteţi urmări pe site, Facebook şi Twitter.

Bilete la rugby – selecţionata Bucureştiului vs. Crociati

Later edit: Sabina  si Nicu, felicitari. V-am trimis câte un mail :)

Azi, duminică, de la ora 15.00 avem nişte bărbaţi pe un teren de 100 de metri lungime care… nu se dau rotunzi.

Împreună cu FRR, te învit la meciul dintre selecţionata Bucureştiului şi italienii de la Crociati. E din scurt, dar drumul până la stadionul Arcul de Triumf durează puţin şi am încredere că există destui fani ai rugby-ului care vor să vină la meci. În plus, fanii rugby-ului nu au nevoie de timp de gândire când vine vorba de un astfel de meci.

Am 3 bilete la meci (tribuna întâi) şi nu mi-e frică să le dau cadou. Scrie o încurajare cât mai originală pentru ai noştri într-un comentariu şi la ora 12.00 afli dacă eşti printre cei 3 câştigători.

Te bucuri, iei autobuzul şi ne vedem la 14.50 în faţa intrării Federaţiei ca să îţi dau biletele. Ai timp să comentezi (folosind o adresă de mail validă) până la 12.00.

Baftă şi hai cu victoria!

sursă foto

Bloggeri sau bloggerițe

Discuția e veche de când lumea. De când marii bloggeri erau mici, micii bloggeri nu aveau blog și marii hateri nu existau.

Ideea e că, ojate sau păroși, cu fustă sau cu glume misogine, cele două sexe, atunci când nu se cuplează pe la evenimente din online, își dau linkuri, RT-uri, dar nu uită din când în când să arunce câte o privire invidioasă genului opus. Sexul tare, sexul slab, sexul frumos și sexul masculin, toate sexele astea își vor disputa mereu supremația în blogosferă, tweetosferă și alte sfere mai înalte.

Ajutat de freepass-ul de la LaserMaxx, m-am decis să fiu eu cel care taie problema în două. Mai exact, în partea femeiască și cea bărbătească. Reprezentanții celor cu număr mare la pantof din blogosferă vor întâlni scriitoarele amazoane, într-o confruntare cu mijloace moderne: laser, frate!

Bărbați, puneți-vă încrederea în: Bunescu, Pripas și, nu aveți de ales, mine.

Fetelor, puneți-vă ultimele speranțe (trebuie să mai și descurajez adversarul) în: Brătilă, Biberi și Albișteanu.

Sâmbătă, la numai o zi după sfârșitul lumii, cei de mai sus se vor lupta în lasere și vor încheia, odată pentru totdeauna, discuția: muiere sau bărbat falnic? :D Revenim cu detalii de la fața locului, sub hastagul #laserfrate.

sursă imagine

Mi-aş împuşca cititorii

Late Edit: Câștigătorii sunt: Mezdrea, Raluca, Ioana, Liana și Teo. Ne împușcăm în seara asta! :)

Şi acum o să am ocazia.

Pe scurt, LaserMaxx m-a ales să fiu primul blogger din campania “Free Pass”. În fiecare săptămână, un blogger primeşte de la cel dinainte un permis valabil şapte zile la oricare din cele două Laser Maxx-uri din Bucureşti.

Iar eu m-am gândit să-mi răsplătesc cititorii fideli… împuşcându-i. :D

Concursul e foarte simplu:

1. Scrie într-un comentariu care articol de pe tunaru.ro ţi-a plăcut cel mai mult şi spune pe scurt de ce. Nu uita să pui o adresă de mail validă.

2. Lasă-ţi liberă seara de luni pentru câteva super-partide de laser tag cu mine şi ceilalţi 4 câştigători.

3. Duminică, 13 noiembrie, la ora 23.59 voi alege cinci câştigători care vor merge luni, de la 19.30 la Laser Maxx-ul de la Eroii Revoluţiei (City Mall). Şi o să ne împuşcăm cu drag.

Abia aştept să trag în voi :D

sursă imagine

Cum îţi pui amprenta pe ce faci?

Later edit: Căștigătoarea setului de pahare este Lucia, iar câștigătorul tricoului este Bugean Constantin. Veți fi contactați pe mail pentru a vă primi premiile. Felicitări! :)

Aseară, în liniştea nopţii de la The Embassy, a curs whisky bun în pahare frumoase.

Alex Velea (cel de vrea să-l luăm aşa) a fost anunţat oficial ca brand ambassador al Ballantine’s România.  Despre strategia pe online a Ballantine’s în urma acestei asocieri, puteţi afla mai multe în interviul acordat în exclusivitate pentru tunaru.ro :D de către Dumitru Titica, Marketing Manager Pernod Ricard România (vine şi interviul în curând).

Şi fiindcă sloganul Ballantine’s este “Leave an impression”, vă provoc la un concurs:

1. povesteşte-mi într-un comentariu cum îţi pui amprenta pe ce faci la serviciu sau în viaţa de zi cu zi;

2. cel mai interesant răspuns va fi premiat cu un set de 6 pahare branduite Ballantine’s;

3. cel mai norocos răspuns va primi un tricou mărimea L Ballantine’s (câştigătorul va fi ales prin tragere la sorţi).

Condiţia de participare la concurs: să ai peste 18 ani şi să fii din Bucureşti.

Ai timp să scrii un comentariu până luni, 14 noiembrie, ora 16.00.

Cum m-am supărat şi m-am împăcat cu PR-ista

Când un PR-ist te invită la o piesă de teatru numită “Un cuplu ciudat” şi îţi mai spune să îţi aduci şi prietena nu ai cum să nu te superi. Insinuarea e clară :) .

Dar te duci, fiindcă îţi spune că piesa e sponsorizată de Ballantine’s. Şi fiindcă e comedia cea mai faimoasă din america secolului XX.

Şi cum ajungi acolo (Teatrul de Comedie) supărarea îţi trece din mai multe motive:

1. întrebi barmanul ce cocktail cu whisky îţi recomandă şi lui îi vine ideea să spună “godfather”. Îl priveşti galeş şi dai din cap aprobator cu nuanţe de stăruinţă.

2. ai un loc la lojă, deci îţi iei paharul cu gheaţă şi te pregăteşti de spectacol (nu ai idee cât de bine e să bei un whisky şi să urmăreşti o comedie la teatru). Serios, cred că ar trebui vândut whisky în toate teatrele.

3. piesa, deşi nu ai mari aşteptări, este o comedie spumoasă, la care se râde în hohote. Comicul de limbaj e la el acasă, replicile curg uşor, iar scenele îşi păstrează dinamismul chiar şi când sunt doar două personaje pe scenă. Punerea în scenă (regizor – Liviu Lucaci) trece în planul doi când comicul e la putere şi sare în faţă cu talent când este de comic de situaţie. Per total, recomand comedia pentru o seară veselă, cu accente de hăhăieli, datorită textului, punerii în scenă şi distribuţiei (Angel Popescu în rolul lui Felix Ungar e ca peştele în apă).

4. vezi, pentru prima dată, product placement într-o piesă de teatru: vreo cinci sticle cu Ballantine’s prin toată scena.

Şi uite aşa mă împac cu PR-ista, ba chiar mă vezi mulţumindu-i cu plecăciuni pentru invitaţie. Mai rar aşa combinaţie, trebuie să recunoşti: teatru cu Ballantine’s. Dar merg, pe cuvântul meu de blogger independent că merg, ca berea cu fotbalul şi tunaru cu talentul.

sursă foto

Care e recordul tău de vizionări ale unui film?

Eu nu sunt un cinefil (deşi am un concurs fain cu filme). Dar îmi place să văd din când în când un film bun. Şi când se nimereşte să fie foarte bun (cam la fel de des ca un student din bucureşti fără cont de facebook) obişnuiesc să îl revăd. De mai multe ori.

De exemplu, Fight Club, pe care l-am văzut de vreo 7-8 ori. Şi cu fiecare vizionare am descoperit alte şi alte sensuri. De fapt, cam ăsta e motivul pentru care văd un film de mai multe ori: pentru că îl înţeleg altfel. Mai e cineva în situaţia asta sau sunt singurul masochist?

Dacă da, care e recordul tău de vizionări la un film?

PS: în funcţie de tipurile ciudate de cinefili descoperite, vă trântesc nişte premii de nu vă vedeţi.

sursă foto

Hai să vedem un film la tine

Later edit: Numărul de coduri disponibile s–a dublat, aşa că mai e loc de încă 30 de comentarii.

Noi, românii, nu prea suntem obişnuiţi să vedem legal filme de acasă.

De aia, ideea Cinema Anidor (cine nu a gustat o ciocolată Anidor în viaţa lui să bage capul în nisip. Sau în ciocolată) e foarte faină. La fel şi concursul pe care ţi-l propun:

1. Intră pe cinemaanidor.ro şi uită-te prin lista de filme.

2. Comentează la această postare care e primul film din listă pe care ai vrea să-l vezi (nu uita să foloseşti o adresă de mail validă).

3. Dacă eşti unul dintre primii 30 60 care comentează, câştigi un cod cu care vei urmări filmul ales, dar şi pe celelalte şapte de pe site.

Spor! Că după îţi urez şi vizionare plăcută :)

sursă foto

Un sfert de fericire sau înfrângerea fără înfrângere

Nu sunt nici pe departe un fan înrăit al Rapidului şi nici pe departe un fan al fotbalului de astăzi.

Dar dragostea mea pentru echipa alb-vişinie a avut momentele ei de glorie. Unul dintre ele a fost plin, dar doar într-un sfert. Într-un sfert de finală a Cupei UEFA, pe atunci.

După Hertha, Hamburger, plimbarea lui Lucescu prin ploaie, dialogul Buga-Niculae de pe teren şi încrederea şi emoţiile puse în mâinile unui Lucescu mai tânăr, a urmat înfrângerea fără înfrângere. Poate este singurul moment de care îmi aduc aminte cu mândrie atunci când mă gândesc la echipele noastre de club: Olăroiu şi Lucescu, golul lui Bănel, cadoul lui Carlos şi speranţa lui Moldovan, barele subţiri cât o înfrângere după două rezultate de egalitate.

De atunci, oricât de dezamăgitoare ar fi evoluţia rapidiştilor sau oricât de slabă ar fi prestaţia lui Răzvan la alte echipe, respect alb-vişiniul şi uneori îl iubesc. “Rapid, Rapid, luptă dacă ne iubeşti…”

sursă foto

Da, vreau sa particip la #bwinderby2: Steaua 2.0 vs Rapid 2.0“, un meci între suporteri rapidişti şi stelişti, alături de două legende ale acestei clasice înfuntări: Helmuth Duckadam şi Rică Răducanu.