Category: evenimente

Câinele şi democraţia

Când democraţia e distrusă şi, de fapt, niciodată nu a fost mai brează, când nici măcar nu mai e dorită de cei cărora le era mai bine pe vremea răposatului, să nu ne mire că avem un câine jigărit care o apără.

Ba din contră. Presa, cu excepţia TV-ului, arată de multe ori mai  bine decât ţara şi democraţia de pe aici. Încă avem jurnalişti pe care îi citeşti cu plăcere, care dau impresia de imparţialitate politică sau cunoaştere a domeniului despre care scriu.

Dacă vă interesează subiectul, vă invit la prima întâlnire a Clubului Dilema veche, cu tema: ”Viitorul presei? Nici aşa, nici altminteri“. Ne vedem miercuri, 18 ianuarie 2012, la ora 19.00, la Godot Cafe-Teatru (Str. Blănari, nr. 14), alături de Iulian Comănescu, analist media şi Cătălin Tolontan, redactor-şef Gazeta Sporturilor, într-o discuţie moderată de Mircea Vasilescu, redactor-şef Dilema veche.

Nu știm să ne purtăm cu Ada Milea

Ada Milea devine tot mai normală. Își permite să mai fie excentrică doar în melodiile pe care le cântă cu plăcerea cu care evadatul trage pe nări aerul libertății. Adei nu-i mai fug privirile în timp ce inventează armonii la chitară. Aseară am fost la GuerriLive să o văd, alături de Bobo de la Fără Zahăr, și mi-a fost un pic ciudă.

Habar n-am ce ar trebui noi, oamenii normali și plictisitori, să îi oferim unui artist ca să îl protejăm și să îl lăsăm să fie genial, dar cred că nu ne pricepem. Ada Milea nu e văzută destul de des. Și ascultată, mai deloc. O să ne trezim peste vreo 20 de ani că auzim un nume cunoscut și ”nu știm de unde să-l luăm”. Și o să ne dăm cu palma peste cap când o să o vedem stoarsă de grija pentru mâncare, haine, salariu.

Oamenii ca Ada Milea au puterea asta incredibilă de a crea doar prin lupta cu timpul lor, ăla personal. Dacă noi nu le recunoaștem în timp util, se duce naibii toată frumusețea lumii și rămânem noi între noi: țăranii cu orășenii, politicenii cu alegătorii, obișnuiții cu plictisitorii.


Felicitări Ursus și Radio Guerrilla și mulțumesc de invitație.

Acum m-am trezit

Ştii petrecerile ale la care ai impresia că ai fost fiindcă ai tot felul de flashback-uri, dar la care singurul lucru pe care nu ţi-l aminteşti e să fi fost vreodată?

Eu mi-amintesc vag de o aromă de shaormă. Şi de mâna cuiva trăgându-mă (Nu aici e True Club, Tunaru!).

Apoi, domnişoare în roşu primindu-mă cu ofrande în sacoşe de Vodafone şi Manafu zâmbitor, pe post de gazdă. Mi-amintesc că am găsit o masă, am cântat şi am dat o fugă la bar. Unde, alte domnişoare cu fuste scurte şi sticle lungi până-n gât (sau erau picioarele?) mi-au dat pahare cristaline pline ochi cu licoare GodFather.

Şi tot aşa, dă-i cu whiskey, ia şi-o apă plată, cântă cu trupa din bar, până s-a făcut târziu, iar eu, ca un blogger mic ce-s, am plecat la somn. Azi, 20 decembrie, m-am trezit şi m-am gândit că ar fi frumos să mulţumesc bunelor gazde pentru invitaţie, licori şi cadouri.

foto: www.danblanaru.com

Cum a fost la XFactor, cu obiectivitate

Abia ce am ajuns acasă de la XFactor (via McDonald’s) şi vreau să fac trafic vă povestesc cum a fost minunăţia.

Probabil ştiţi, nu sunt fan XFactor România. Cu toate astea, văzând lucrurile din studio mi-am schimbat câteva păreri şi mi s-au reconfirmat altele:

Concurenţii au evoluat foarte mult. Prestaţia unora a fost chiar faină. La fel, show-ul a fost, în unele cazuri, reuşit. Recunosc că ar putea fi la mijloc şi faptul că din studio se aude şi se vede mai bine.

Diana trebuie să plece acasă. Felul în care a primit observaţia Paulei Seling arată nişte lucruri despre personalitatea ei. Paula a întrebat-o dacă e adevărat că a uitat versurile şi reacţia concurentei a fost ceva de genul ” nu ştiu, nu-mi amintesc, dar nu asta contează”. Dacă vocea urcă nu ştiu câte octave, personalitatea falsează.

Juriul e singurul care strică momentele mişto. Sînă pare că joacă un rol fără să aibă habar de text, iar Morar face glume mai slabe decât somalezii (deci clar nu le copiază). Paula Seling e singura care îşi merită banii şi face observaţii credibile: Alin a fost sub ton, Diana a uitat un vers şi gata cu doi concurenţi.

1313, Andrei, cel pe care am fost să-l susţin, nu m-a dezamăgit. Dacă prima melodie nu mi s-a părut cea mai inspirată alegere, pe a doua încă o mai fredonez. A sunat excelent. În plus, băiatul e modest, are voce, când ridică ochii emotivi se aud oftaturi feminine din public… Nota 10 şi ne vedem în finală, Leonte! Ia priviţi frumuseţe de filmare şi cât face buffer daţi un sms la 1313 cu textul Andrei:


sursă foto

Diseară merg la XFactor

Am spus în mai multe rânduri că nu se ridică la înălţimea altor show-uri de talente de la noi. Cu toate astea, sunt curios să văd cum stau lucrurile din platou.

Aşa că diseară o să fiu în spatele juraţilor, o să observ totul cu ochi de vultur şi o să vă povestesc cum stau lucrurile. Promit să nu iert nimic şi să nu-mi cumpere nimeni tăcerea în vreun fel. :)

Deci diseară nu fiţi răi, lăsaţi filmul în reluare de pe PRO TV şi uitaţi-vă la Factor X. Va fi interesant de văzut cum înving concurenţii emoţiile generate de prezenţa mea în acelaşi platou cu ei. :)

*Voi fi acolo în galeria lui Andrei, la invitaţia prietenei Nico. M-a convins să merg arătându-mi video-ul ăsta:


sursă imagine

Începe construim II

Acum câteva luni mergeam împreună cu 30 de bloggeri şi construiam, alături de ceilalţi voluntari, case pentru familii nevoiaşe din Bălţeşti. S-au învăţat şi s-au scris multe despre ziua bloggerilor la BigBuild 2011, proiect Habitat for Humanity.

Azi nebunia reîncepe. Şi începe aşa cum porneşte la drum orice proiect bine pus la punct, cu strângerea de fonduri. În primăvară vom construi 3 case, dar ca să ajungem acolo trebuie să strângem bani.

Dacă acum două luni aţi văzut hastagul #construim pe twitter şi aţi fost impresionaţi sau dacă v-au emoţionat pozele de pe şantier, dacă tot proiectul ăsta a avut şi cea mai mică influenţă asupra voastră, faceţi un gest simplu: sms la 859. Atât, şi doi euro se duc către construcţia de case.

Veţi spune că nu sunt situaţii critice, că sunt alte cazuri mai grave. Familia Moacă din Giurgiu, una dintre cele trei vizate de proiect: Au plecat departe pentru a se realiza şi atunci când credeau că au reuşit, totul s-a prăbuşit peste ei, odată cu îmbolnăvirea mezinului familiei. Acum s-au întors în România pentru a o lua de la capăt, dar tot ceea ce mai au e o ambiţie de nestăvilit de a readuce siguranţa zilei de mâine pentru ei şi copii lor.

2 euro printr-un sms la 859. 

Mulţumesc bloggerilor care se alătură şi de data asta cauzei. Suntem tot mai mulţi şi mai convinşi că putem schimba ceva concret: patru pereţi, un acoperiş şi atmosfera de cămin în jurul unei familii care nu stă cu mâinile în sân pentru toate astea. Se munceşte cot la cot cu voluntarii şi se plăteşte, după puteri, pentru casa ridicată.

O să revin cu un post despre bloggerii implicaţi de data asta în proiect. Suntem mulţi şi dornici să #construim.

Later edit: abia ce m-am întors de la una dintre familiile pentru care vom construi în primăvară. Nu vă puteți imagina, dar promit că o să vă povestesc cum a fost. Vă rog să trimiteți un sms la 859. Doar doi euro, atât.

Vorbesc la PR Tea cu ajutorul vostru

PR Tea e o conferinţă-întâlnire între oameni din agenţii şi studenţii interesaţi să le fure meseria. Şi banii :D

Cum am fost invitat la una dintre aceste ediţii (în Iaşi, vinerea asta, de la 19.00), am nevoie de un pic de ajutor. Vreau să le vorbesc despre rolul pe care îl are social media în obţinerea unui job, poate chiar la un brand de top din România.

Şi aici am nevoie de voi şi experienţa voastră: V-a ajutat social media să vă angajaţi unde lucraţi acum? Cât de uşor e să “agăţi” o companie din spatele unui brand mare pe twitter/ facebook/ google+? E un avantaj zona în care ne învârtim noi (social media, comunicare) pentru a avea acces la o companie cunoscută?

Auraş, Andrei (felicitări pentru noul job), cum v-a ajutat social media? Alina, au mai apărut efecte ale experimentului făcut de tine? Pandutzu, cum te-a ajutat social media la obţinerea ultimului job? Bunescule, cum e la Cosmote? Ai minute gratuite? :D

Ar fi genial să le vorbesc studenţilor din experienţa  mai multor specialişti în comunicare, aşa că vă aştept cu o mână de ajutor.

Evenimentul e unul dintre cele mai vechi şi cunoscute organizate de PRIME România, asociaţia studenţilor la Comunicare şi Relaţii Publice. Alături de mine o să fie şi Pripas, deci sunt toate şansele să îi distrăm pe cei care vin să ne asculte şi să ne pună întrebări.

Recunosc: sunt fripturist!

De fapt, cred că sunt mai degrabă grătaragist. Păi cum să nu te faci blogger când știi că la un moment dat în viața ta, vei ajunge să muști din rațe, găini fragede și mușchiuleț încordat de porc? Toate aranjate cuminte pe grătarul nobil acompaniat de campionii mondiali la barbecue. Don Caruso și Don Marco au răsfățat sâmbătă gurile celor peste 100 de pofticioși respectând tema celei de-a doua ediţii Grill Champions Tour: winter grilling. Dar astea sunt detalii neinteresante.

Amănuntele interesante (găsiți multe și pe site-ul plin de bunătățivin abia acum: sâmbătă am savurat steak cu ciabatta şi condimente pentru barbecue Don Marco’s, rulouri de carne tocată şi brânză cu mucegai, învelite în bacon, ardei iuţi cu carne de pui şi carne tocată, ciuperci umplute cu branză cu mucegai Edelpilz, muşchi de porc cu condimente pentru barbecue Don Marco’s, învelit în șuncă.

Și poate lista ar fi continuat dacă stomacul meu, trădătorul, lașul, nu ar fi spus STOP. În zadar au fost rugămințile mele fierbinți să mai facă un pic de loc, ca să mai ciupesc din aripioarele apetisante de pui. Așa că am cuprins încă o dată cu privirea lăcrimândă parada minunățiilor de pe grătar către masă și apoi, inevitabil, în gurile gurmanzilor. Și am plecat cu inima îndoită și stomacul plin.

Mulțumesc fetelor de la BORŢUN•OLTEANU și rămân dator. Probabil chiar rămân dator fiindcă nu îmi imaginez că le voi chema vreodată pe toate la un grătar în curte :D

Să ne imaginăm că faci un accident…

Da, știu, nu este cel mai plăcut exercițiu de imaginație. Te-ai bușit cu unu, ți-au zburat prin aer ceva bucăți de mașină și, normal, zburlitul iese din mașină și face gât. Tu, la fel de normal, ieși din tăblărie și țipi ca apucatu. Cum dovedești că ai mers regulamentar și că ochelaristul ți-a tăiat calea? Păi având ceva filmat, normal.

Când m-a invitat Ioana la un eveniment pentru promovarea unei camere de filmat pentru mașină, mai că n-aș fi mers. Pe bune, cât de inutil poate să fie un astfel de aparat? Fiindcă invitația venea din partea ei și pentru felul fain în care a fost gândit evenimentul (cursă de carturi între bloggeri, cu astfel de camere montate pe bord) am zis da.

Ei bine, iată ce am aflat despre aparatul cu ochi pentru trafic. Cu alte cuvinte, de ce e bun un aparat digital mobil de înregistrat?

1. Prestigio RoadRunner HD1 poate reda orice detaliu cu maximă claritate (permite o înregistrare HD 720P la o rezoluție de 1280 x 720 și 30 cadre pe secundă), deci prinde toate amănuntele;

2. Poate  înregistra pe card SD cu o capacitate de până la 32GB și este capabil să stocheze până la 6 ore de filmare. De asemenea, vine cu o baterie Li-Ion ce poate fi reîncărcată sau cu un încărcător pentru mașină DV de 5V,  așadar e ok la drum lung;

3. Unghiul de filmare este de 120 de grade, deci poate surprinde tot ce se întâmplă în față și laterale.

Așadar, urcăm în mașină, dăm drumu la un astfel de aparat și stăm liniștiți. Nu o să trebuiască să ne dăm asigurarea când nu suntem vinovați și vom putea dovedi cine nu a dat prioritate cui.

PS: Cursa cu karturile a fost genială. Am condus pe ploaie, cu derapaje mai mult sau mai puțin controlate și drifturi cu țipete. Dacă vreți să vedeți cum se simte să alergi cu 30 km/oră pe nocturnă și ploaie, vedeți video fain la Răzvan și în pozele de mai jos. La Pandutzu puteți vedea și primul film făcut cu RoadRunner-ul.

Mulțumim lui Cătălin Gerogescu pentru răbdarea de a fotografia niște amatori patinând cu karturile pe pistă!

Merg la petrecere cu Sarkozy

Nu cu președintele, ci cu fiul lui, Pierre Sarkozy. Împreună cu DJ Rudy Stock’r, Pierre (DeeJay Mosey) vine în România și mixează în Fratelli Studios vineri, de la 23.30.

Se aude că burlacul familiei Sarkozy ar fi foarte vânat de domnișoare, chestie pe care o vom verifica când va fi în aceeași încăpere cu burlacul familiei Tunaru. Ne vedem așadar, vinerea asta în Fratelli. Unde cred că o să fie cam așa:

(Ca să vă dați seama exact cum o să fie la petrecere, adăugați și niște lichior de zmeură neagră, plus mure și coacăze, din zona Chambord. Salivează cineva acolo, în spate?)

 

Ofer o invitaţie la un seminar de Igiena Informaţiei

Igiena informaţiei se referă la “procedeele și exercițiile care ne ajută mintea să răspundă mai bine la informația pe care dorim să o reținem și să blocheze efectul nefast al mesajelor care nu ne sunt de interes”.

La un astfel de seminar vă invit sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 9 la 18.00, la Centrul de conferințe ROMEXPO, sala Nicolae Titulescu (parcare gratuită în sectorul E). Biletul costă 90 de RON, dar scriind într-un comentariu (până vineri, ora 14.00) de ce vă doriţi să ajungeţi la seminar, puteţi merge gratis din partea tunaru.ro.

Seminarul este organizat de Asociația Infospeed si Institutul de Studii Complementare.

Puteţi afla mai multe informaţii despre seminar şi vorbitori, dând click aici.

Post de duminică

Să te duci la un concert de jazz şi să simţi cum tot rândul cu scaune se mişcă la fiecare melodie. Energia unui concert Duke Ellington Orchestra este extraordinară.

Acum mai bine de o săptămână am fost la acest concert şi cred că ar trebui să împărtăşesc un pic din bucuria acestor sunete:

Pripas, ce părere ai despre demonstraţia asta? În câte secole te auzim? :P

Azi mă vedeţi la dansez pentru tine

Scriam acum câteva săptămâni că show-ul “Dansez pentru tine” e deştept, fără să am habar că o să vină aşa curând ziua când o să merg în studio.

Aşa că în seara asta merg alături de alţi 4 bloggeri (Claudia Tocilă, Carmen Albișteanu, Andreea Burlacu și Pandutzu) să o susţinem pe Aylin Cadir, vedeta care dansează alături de Ovidiu pentru obiectivul lui (eu îi spun aşa tocmai fiindcă sunt convins că o să şi-l îndeplinească): deschiderea unei şcoli de balet.

Probabil că nu este cel mai trist, înduioşător caz, dar este cu siguranţă cel care dă mai departe binele primit. Pentru că una e să ajuţi punctual un om cu care soarta nu a fost blândă deloc (şi acesta cazuri merită tot sprijinul) şi alta e să faci o investiţie care se va multiplica şi se va transforma într-un bine pentru sute de oameni.

Însă cel mai frumos vorbeşte despre obiectivul lor chiar Aylin:

Ne vedem diseară!

Later edit: Pentru că îmi place aşa mult obiectivul celor doi, hastagul prin care îi vom susţine pe twitter va fi #pentrubalet

Preț istoric pentru mănușile lui Bute

Licitația despre care vă povesteam acum câteva zile s-a încheiat cu un rezultat foarte frumos: 10.001 euro au fost dați de Merkur Casino și Merkur Gaming pentru mănușile cu care Lucian Bute l-a învins pe Jean-Paul Mendy.

Banii vor fi investiți în totalitate în renovarea sălii de box din Pechea, unde campionul mondial și-a început cariera, sub îndrumarea lui Felix Păun, cel care a și scos echipamentul la licitație. Aceasta a fost sprijinită și promovată de okazii.ro, iar rezultatele colaborării au întrecut orice așteptare, mănușile devenind cele mai scumpe din istoria României.

Niște copii au șansa să facă perofmanță și să-și urmeze idolul. Poate singura veste cu adevărat bună pe ziua de azi.

Cum sună sunetele la Sonoro

Eu şi muzica de cameră suntem ca un băiat din Ferentari cu o fată din Dorobanţi. Adică de unde să ştiu că poate să îmi placă dacă ne-am întâlnit aşa rar?

Poate tocmai de aia am fost vineri la Palatul Bragadiru, la seara numită New Worlds. Au fost multe momente în care am uitat de ce era în jurul meu şi m-am bucurat de sunetele şi emoţia incredibile. Am descoperit ce instrument grav şi jucăuş în acelasţi timp este violoncelul (datorită îndrăznelilor lui David Cohen) şi am reîntâlnit o voce extraordinară a jazz-ului neaoş: Luiza Zan.

Fără prea multe cuvinte că oricum am da-o nu sună ca muzica celor de pe scenă, vă invit să aruncaţi o privire pe site-ul festivalului (încă mai e timp de căutat prin program) şi vă arăt o filmare de vineri (video – mai slăbuţ, audio – mai bine):

 

sursă imagine

Am o părere proastă despre petrecerile “karaoke cu bloggeri”

Da, recunosc, nu mă încântă deloc ideea de a merge la o petrecere cu bloggeri să îi aud cum cântă pe acolo (probabil prost, că de aia sunt bloggeri și nu cântăreți).

Cu toate astea, am fost aseară la party-ul de lansare IPhone 4S, prin Vodafone. Și am fost plăcut surprins. Adică oamenii s-au distrat fain, am cântat și eu (fapt care explică brusca scădere de trafic de astăzi) și am cunoscut niște oameni cu care îmi doream să vorbesc. Sper ca data viitoare să am și ocazia să discut mai mult cu ei.

Așadar, felicitările și mulțumirile merg către Manafu. Felicitări și Vodafone care a știut cu cine să vorbească ca să aibă siguranța unei petreceri faine cu oameni din online.

sursă foto

Sonoro, gratuit pentru studenți și elevi

Există unele evenimente în București care au loc rar (odată la 12 sau mai multe luni) și unde trebuie să ajungi. Dacă se mai ivește câte o ocazie de genul ăsta și mai ești și elev/ student, chiar nu trebuie să o ratezi:

Sonoro, festivalul internațional de muzică de cameră își deschide ușile studenților. Sâmbătă, 12 noiembrie, între orele 14.00 și 16.00, la Ateneul Român, dacă ai un carnet/ legitimație de student (pe numele tău, ai ghicit), intri gratuit la repetiția deschisă studenților și elevilor.

Vei putea asculta mai devreme cu câteva ore piesele care vor fi interpretate seara, în concertul Zoom In.

În altă ordine de idei, diseară o să iau și eu o porție muzică de cameră, alături de domnișoara Albișteanu. Mulțumim minunatei agenții pentru invitație.

sursă imagine

Suntem campioni europeni!

“Reprezentativa de minifotbal a României a scris istorie în aceste zile, reușind să câștige al doilea titlu european consecutiv. Campionatul European de Minifotbal, competiție rezervată amatorilor și găzduită de data aceasta de către România în Tulcea, s-a încheiat cu o victorie muncită și meritată a naționalei noastre.”

Așa începe comunicatul de presă pe care l-am primit ieri pe mail. Și pentru prima oară de când primesc comunicate de la Federația de Minifotbal din România (care sunt fără greșeală și arată perfect), văd că de data asta nu le-a mai ieșit. Fiindcă ce am primit pe mail nu e un comunicat, ci o poveste despre 15 bărbați care au fost atât de mândri că pot juca pentru țara lor încât au bătut tot ce le-a ieșit în cale. Închei tot cu un citat foarte scurt din comunicat:

“Avem o echipă de luptători, de români care cred în victorie indiferent de scorul de pe tabela de marcaj, de bărbați care au câștigat acest trofeu fără să se aștepte la prime, cadouri și avantaje materiale” – Răzvan Burleanu, președintele forului minifotbalistic.

Bravo, băieți!

Cum îţi pui amprenta pe ce faci?

Later edit: Căștigătoarea setului de pahare este Lucia, iar câștigătorul tricoului este Bugean Constantin. Veți fi contactați pe mail pentru a vă primi premiile. Felicitări! :)

Aseară, în liniştea nopţii de la The Embassy, a curs whisky bun în pahare frumoase.

Alex Velea (cel de vrea să-l luăm aşa) a fost anunţat oficial ca brand ambassador al Ballantine’s România.  Despre strategia pe online a Ballantine’s în urma acestei asocieri, puteţi afla mai multe în interviul acordat în exclusivitate pentru tunaru.ro :D de către Dumitru Titica, Marketing Manager Pernod Ricard România (vine şi interviul în curând).

Şi fiindcă sloganul Ballantine’s este “Leave an impression”, vă provoc la un concurs:

1. povesteşte-mi într-un comentariu cum îţi pui amprenta pe ce faci la serviciu sau în viaţa de zi cu zi;

2. cel mai interesant răspuns va fi premiat cu un set de 6 pahare branduite Ballantine’s;

3. cel mai norocos răspuns va primi un tricou mărimea L Ballantine’s (câştigătorul va fi ales prin tragere la sorţi).

Condiţia de participare la concurs: să ai peste 18 ani şi să fii din Bucureşti.

Ai timp să scrii un comentariu până luni, 14 noiembrie, ora 16.00.

Cum m-am supărat şi m-am împăcat cu PR-ista

Când un PR-ist te invită la o piesă de teatru numită “Un cuplu ciudat” şi îţi mai spune să îţi aduci şi prietena nu ai cum să nu te superi. Insinuarea e clară :) .

Dar te duci, fiindcă îţi spune că piesa e sponsorizată de Ballantine’s. Şi fiindcă e comedia cea mai faimoasă din america secolului XX.

Şi cum ajungi acolo (Teatrul de Comedie) supărarea îţi trece din mai multe motive:

1. întrebi barmanul ce cocktail cu whisky îţi recomandă şi lui îi vine ideea să spună “godfather”. Îl priveşti galeş şi dai din cap aprobator cu nuanţe de stăruinţă.

2. ai un loc la lojă, deci îţi iei paharul cu gheaţă şi te pregăteşti de spectacol (nu ai idee cât de bine e să bei un whisky şi să urmăreşti o comedie la teatru). Serios, cred că ar trebui vândut whisky în toate teatrele.

3. piesa, deşi nu ai mari aşteptări, este o comedie spumoasă, la care se râde în hohote. Comicul de limbaj e la el acasă, replicile curg uşor, iar scenele îşi păstrează dinamismul chiar şi când sunt doar două personaje pe scenă. Punerea în scenă (regizor – Liviu Lucaci) trece în planul doi când comicul e la putere şi sare în faţă cu talent când este de comic de situaţie. Per total, recomand comedia pentru o seară veselă, cu accente de hăhăieli, datorită textului, punerii în scenă şi distribuţiei (Angel Popescu în rolul lui Felix Ungar e ca peştele în apă).

4. vezi, pentru prima dată, product placement într-o piesă de teatru: vreo cinci sticle cu Ballantine’s prin toată scena.

Şi uite aşa mă împac cu PR-ista, ba chiar mă vezi mulţumindu-i cu plecăciuni pentru invitaţie. Mai rar aşa combinaţie, trebuie să recunoşti: teatru cu Ballantine’s. Dar merg, pe cuvântul meu de blogger independent că merg, ca berea cu fotbalul şi tunaru cu talentul.

sursă foto