+40 766 257 076

Bucuresti, Romania

  • tunaru

E ca si cum ai face o prezentare la birou

Ajung la 10:00 fara 15 minute la Izvorani. De fiecare data cand ajung intr-un cantonament, sunt foarte atent sa nu deranjez pe nimeni, sa nu intarzii - sa nu cumva sa rateze un sportiv minutul ala de pregatire care poate face diferenta intre locul 2 si medalia de aur.


Exoticele

Intru in sala. O vad pe Ana-Maria Branza antrenandu-se, ea ma saluta de la distanta si vine spre mine. Scot un "hello" gatuit (apare si in video-ul de mai jos) si mai ca imi vine sa strig: "stai acolo, nu ma baga in seama, medalia aia e mai importanta decat sa ma saluti pe mine".


Ma rog, o las sa isi termine antrenamentul, timp in care mai trag niste cadre de ilustratie. La finalul pregatirii, am parte de un pic de spectacol (sau de "exotice", cum i le spune domnul antrenor). Dumas, ia si invata de'aici!


Apoi incepe discutia. Relaxata, ca miscarile campioanei noastre pe plansa.


Viata de bebelus

Povestim despre inceputuri, despre momentul Rio, in oglinda cu cel de la Londra. Ajungem apoi la viata de sportiv cu greutatile ei (aka cantonamentele). Ana-Maria insista ca e viata de bebelus: te trezesti, esti servit cu micul dejun, faci antrenament, ai dupa-amiaza libera, dormi, te trezesti, miscare, ai cina servita... mai ca imi vine sa ii dau dreptate, daca nu as sti de toata munca si stresul din spate.


Apropo, o intreb de stresul dinaintea unei competitii. Daca se inchide in baie si refuza sa mai iasa, de teama milioanelor de ochi care o urmaresc. Rade si imi zice ca la scrima ar vrea sa fie milioane de ochi, dar nu e cazul. Si ca te obisnuiesti cu stresul.


Treaba asta cu presiunea, ti-am zis, cresti cu ea. Si n-o mai simti, iti asumi, pana la urma, e jobul tau. Pentru mine, sa am un asalt, fie ca este vorba de finala, fie ca e orice alt asalt, e ca si cum ai face tu o prezentare la birou.

Mai vorbim un pic. Imi aduc aminte de minutul ala care i-ar putea aduce locul intai, minutul pe care il pierde acum cu mine. Incheiem discutia, nu inainte sa ma invete cateva miscari, dar ma misc greu. Vorba Anei-Maria, "Scrima si pedeapsa".


Plec inapoi spre Bucuresti si pe drum imi dau seama de ce m-am apucat de proiectul asta, de fapt.

Va zic data viitoare.




126 views1 comment